Istoricul școlii Vâlcănești
Școala începe să funcționeze în satul Vîlcănești în anul 1838, iar dascăl este tânărul învățător candidat Radu, fiul diaconului Petre.
La începutul activiății sale, dascălul se numea candidat de învățător, iar vara, după încheierea anului școlar trebuia să meargă la Școala normală de la reședința de județ, unde timp de trei luni studia sub îndrumarea unui profesor.
În anul 1845 Vîlcăneștiul cu Trestioara apare ca localitate în care funcționează o școală condusă de învățătorul Gheorghe sin popa Radu, cu un număr de 192 de copii de vârstă școlară.
După înăbușirea revoluției de la 1848, școlile sătești nu au mai fost redeschise fiind considerate periculoase, locuri unde se produce agitație revoluționară.
În județul Prahova, școlile primare și-au reluat cursurile în 1856, dar numai 22 școli. Cea mai apropiată școala de Vîlcănești care a funcționat în acel an, a fost școala din Vărbilău, la care au fost, poate, și elevi din Vîlcănești și Trestioara. Potrivit informațiilor dintr-o listă din 1861, „învățătorii și satele în care aceștia funcționau” nu apare Vîlcăneștiul, apare în schimb Trestioara cu învățătorul Grigore Chițu.
Într-un dosar descoperit la D.J.A.N. Prahova, fond Școala generală Vîlcănești, ce conținea 39 de pagini redactat de fostul profesor de matematică Gheorghe Tudor, aflăm că începând din anul 1881 la Vîlcănești a funcționat școala având ca învățător pe Vasilache B. Frînculescu din Țipărești.
Existența învățătorului Vasilache B. Frînculescu la școala Vîlcănești este confirmată și de un almanah pe anul 1891-1893. Școala nu avea local propriu, funcționa într-un local închiriat de proprietarul moșiei, Dimitrie Păcurețeanu, situat pe locul unde se afla, în perioada anilor 1970-1990, magazinul Cooperației. În anul 1890 școala s-a mutat într-un alt local, o fostă cârciumă, situată în Brânzari, proprietatea lui Mială Soare.
În anul școlar 1897-1898 erau înscriși la școala din Vîlcănești, în clasa I, un număr de 56 de elevi dintre care au promovat 13.
După 1900, la școala din Vîlcănești a activat învățătorul suplinitor Ion I Popescu, care absolvise 4 clase liceale, dar care de la 1 februarie 1907 a devenit secretar la primărie. Tot în această perioadă activează la școala Vîlcănești învățătoarea Elena Costescu.
În perioada 1908-1932 își desfășoară activitatea la școala din Vîlcănești Dumitru C. Popescu, cu o întrerupere de doi ani 1916-1918, timp în care a participat la război. Învățătorul Dumitru C. Popescu a fost un bun gospodar al școlii, preocupându-se în permanență de îmbunătățirea bazei ei materiale, a creat condiții bune pentru desfășurarea procesului de învățământ. L-a preocupat frecvența elevilor și a dus o luptă permanentă împotriva analfabetismului.
În anul 1924, după ce școala a fost mărită cu încă o sală de clasă, s-au aprobat de către Minister, patru posturi permanente de învățător la școala de centru.
În perioada războiului, a funcționat ca învățător-suplinitor preotul Gheorghe Marinescu, în locul unor învățători plecați pe fromt.
Într-un proces verbal din 14 iulie 1939, făcut în urma inventarierii imobilelor comunale, se face o descriere a școlii din Vîlcănești de la acea dată, construcție ce astăzi nu mai există: “Imobilul se afla la întâlnirea gârlelor Sărata și Lespedea, din centru comunei… Acest imobil se compunea din: un teren cu suprafața de 400 m²… vecin cu apa Lespedea, cu drumul Trestioara, ce trece prin albia gârlei, Sărata și Nicolae I Șerban.
În anii de după război, după reforma învățământului din 1948, la Vîlcănești s-a produs un regres în ceea ce privește învățământul și în privința calificării cadrelor didactice, comparativ cu perioada de dinaintea războiului.
Această situație a fost îmbunătățită prin reforma învățământului din 1956.
După 1948 a crescut numărul copiilor școlarizați și apar noi posturi de învățători la școlile din Trestioara și Cârjari, sate ale comunei Vîlcănești.
Începând din 1949, la Școala Vălcănești s-a format clasa a V-a, iar în anii următori clasele a VI-a și a VII-a. În anul 1952 au fost primii absolvenți ai ciclului II. Din anul școlar 1964/1965 a apărut și clasa a VIII-a. În anul școlar 1974/1975 s-a înființat clasa a IX-a, iar în anul școlar următor, clasa a X-a. Școala din Vîlcănești și-a păstrat aceasta organizare până în anul școlar 1992/1993. De atunci și până în 2012, școala din Vîlcănești a rămas numai cu clasele I-VIII.
În anul 1957 s-a înființat în Vîlcănești și învățământul preșcolar, prin apariția unei gradinițe în fosta locuință a directorului școlii de centru.
Din anul 2010 în Comuna Vîlcănești funcționează o gradiniță nouă, modernă.
Școala din Vîlcănești a continuat să funcționeze în localul construit în perioada interbelica, iar din 1949 și în vechea casă boierească, construita in 1888.
În 1967 s-a dat în folosință o școala nouă cu 5 săli de clasă și două cancelarii amplasate în imediata apropiere a fostei case boierești. În anul 1984 școala din Vîlcănești s-a mărit cu o nouă aripă construită în prelungirea celei din 1967.